Rubén Pardo (33) este unul dintre acei fotbaliști și oameni impecabili ieșiți din academia Real Sociedad în ultimii ani, care și-a adus contribuția la perioada bună pe care o traversează acum clubul din San Sebastián. Totuși, de câteva sezoane, și-a căutat drumul în alte locuri, ajungând până la Krasava din Cipru.
Deși aștepta oferte din Spania, un telefon de la Dmitro Chihrinski, actualul său antrenor și fost elev al lui Pep Guardiola la Barça, l-a făcut să ia decizia de a-și face din nou bagajele, după o experiență reușită la Aris Salonic, în Grecia.
Din camera sa de hotel – urmând să se mute în curând într-o locuință – mijlocașul originar din Logroño a vorbit cu Flashscore despre noua provocare din carieră. Pardo spune că este extrem de motivat de această experiență și o consideră o oportunitate de a demonstra că nu și-a pierdut calitățile, în ciuda anului în care nu a evoluat.
Începând cu perioada petrecută la Real Sociedad, continuând cu scurta experiență de la Bordeaux și trecând prin anii petrecuți la Leganés, dar și prin prestațiile remarcabile ale bunului său prieten Mikel Oyarzabal la Cupa Mondială, iată principalele subiecte abordate în dialogul pe care l-am purtat cu Rubén Pardo:
Un nou început
Întrebare: Cum au fost primele zile în Cipru? Am auzit că încă stați din hotel în hotel, fără casă.
Răspuns: Păi, știi cum e, când începi o aventură nouă, primele zile sunt de adaptare, cauți apartament, casă, descoperi puțin orașul și cam asta fac acum: din hotel în hotel și sper ca în următoarele zile să primesc deja noua mea casă.
Î: Ați semnat cu Krasava, cum a apărut această oportunitate?
R: Păi eram în La Rioja, mă antrenam... A trecut un an fără să joc, dar cu dorința de a găsi un proiect unde să mă simt implicat, cu pofta de a mă bucura din nou de fotbal. Și m-a sunat Krasava, m-a sunat Chihrinski, care e antrenorul nostru. Mi-a prezentat proiectul și mi-a spus că și-ar dori foarte mult să fac parte din el și, sincer, totul s-a potrivit, mi-am făcut bagajele, nu am stat pe gânduri și am venit aici.
Î: Chihrinski a jucat la Barcelona... Ați vorbit în spaniolă?
R: Când m-a sunat, e adevărat că înțeleg multe în engleză, dar îmi e mai greu să vorbesc. Dar el mi-a zis: 'stai liniștit, Rubén, încerc cu spaniola mea'. A fost o discuție foarte fluentă. Vorbește foarte bine, mai scapă câte un cuvânt, dar ne-am înțeles perfect, mi-a explicat tot ce voia și cum e echipa... Totul a fost foarte, foarte bine și m-a convins."
Î: Ați apucat să vă antrenați deja cu echipa?
R: "Da, sunt aici de aproape două săptămâni și chiar sunt foarte mulțumit de ce văd. E o echipă foarte tânără, are doar cinci ani. Anul trecut a rămas pentru prima dată în prima ligă și are dorința de a face lucrurile bine, să crească pas cu pas și asta văd aici. Sunt jucători cu experiență și vom încerca să transmitem din ce am trăit în carieră și, împreună, să ajutăm clubul să crească".
Influența lui Guardiola asupra lui Chihrinski
Î: Ce impresii v-a transmis Chihrinski în aceste prime săptămâni? Cum vi se pare ca antrenor?
R: Sincer, o impresie foarte bună. Îți spun: explică lucrurile clar. Cred că e un antrenor foarte apropiat, poți discuta cu el. Ne arată clar ce vrea de la echipă. Chiar dacă sunt aici de puțin timp, am o senzație foarte bună.
Î: Era un fundaș cu tehnică, îi plăcea mingea, și a fost unul dintre transferurile cele mai sonore ale lui Guardiola. Se simte influența lui Pep în stilul său?
R: Da. Când am vorbit cu el, mi-a explicat că își dorește ca echipa să fie implicată în joc cu mingea încă din primul moment. Iar din cele 10-15 antrenamente pe care le-am făcut până acum sub comanda lui, am lucrat exerciții și meciuri în care am construit acțiunile din apărare, încercând mereu să avem posesia.
Până la urmă, exact asta spuneai și tu: este un antrenor care a crescut cu această filosofie, îi place să aibă mingea încă din primul moment. Iar eu, la rândul meu, încerc să le transmit colegilor și ceea ce știu, și ceea ce consider că reprezintă punctele mele forte.
O schimbare bruscă
Î: Ați jucat aproape toată cariera în Spania și, dintr-odată, ați ales Grecia. Cum a apărut această idee?
R: Păi, la finalul celor trei ani la Leganés, am avut mai multe oferte din Spania... Într-un moment al verii, acum trei ani, a venit oferta de la Aris Salonic și am considerat, împreună cu soția și familia, că era momentul potrivit să fac acest pas, să încep o aventură nouă într-o țară foarte asemănătoare cu Spania ca stil de viață. Cred că a fost o experiență foarte valoroasă atât pentru mine, cât și pentru familie, și cred că am făcut bine.
Î: Spuneți că Grecia seamănă cu Spania, cum a fost primul contact cu Cipru?
R: Aș spune că e o țară foarte asemănătoare Greciei ca stil de viață. E adevărat că sunt aici de puțin timp și abia ieri am primit mașina și nu-ți imaginezi ce haos e să conduci pe partea dreapta, mamă, mamă (n.r râde). Dar, ca orice, e nevoie de o perioadă de adaptare, dar cred că ne vom simți foarte bine aici, atât eu, cât și familia mea.
Un campion al Cupei, marele absent
Î: Să revenim la perioada de la Real Sociedad... 2020, un an ciudat în care ați câștigat Cupa Regelui fără să fiți în lot. Cum vă amintiți?
R: Îmi amintesc perfect că am fost în echipă până în sferturi, dar, de Crăciun, a apărut opțiunea să merg la Girondins Bordeaux. Era ultimul meu an la Real Sociedad și, de comun acord cu clubul, am decis să punem punct final perioadei mele acolo și am plecat la Bordeaux. Am stat acolo la Girondins Bordeaux, a venit pandemia, tot ce s-a întâmplat: s-a suspendat campionatul Franței, singurul care nu s-a reluat... Antrenorul mi-a spus să-mi caut alt drum, ca să zic așa. A apărut opțiunea Leganés și, fiind la Leganés, s-au jucat semifinala și finala Cupei Regelui și am trăit totul de la distanță. Îmi amintesc, cred că eram la Albacete când am văzut finala și am sărbătorit ca și cum aș fi fost pe teren.
Î: V-au dat medalia de campion sau v-au trimis ceva de la Real?
R: Nu mi-au trimis nimic. Doar mulți colegi și oameni din club mi-au spus că și eu am contribuit și e adevărat că e o situație puțin ciudată, pentru că am jucat primele două meciuri din competiție. Dar, cum am spus, apoi am aparținut altui club și a fost o situație ciudată. Totuși, mă simt parte din acel succes, pentru că am jucat cu Real Sociedad în acea ediție, sincer.
Î: Ați fost chiar căpitan într-un meci...
R: Da, în primul meci la Becerril am fost căpitan, așa e.
Drama Girondins Bordeaux
Î: V-a sunat Girondins Bordeaux, care acum e într-o situație economică și instituțională foarte proastă. A fost aproape de dispariție... Se simțea deja pe atunci ce urma să se întâmple?
R: Da, se simțea. Când am ajuns acolo, nu se vorbea nimic, dar pe măsură ce treceau zilele, în club se vedeau lucruri ciudate: cu deplasările, cu centrul de antrenament, suporterii protestau împotriva conducerii de atunci... Nu știu, nu înțelegeam tot, dar vedeam multe lucruri ciudate și, treptat, s-a văzut că echipa mergea încet spre prăpastie, până când a ajuns în liga a treia sau a patra, nici nu știu exact la ce echivalent ar fi în Spania."
Î: Considerați că a fost mai bine să aveți oportunitatea de a merge la Leganés decât să fi rămas la Bordeaux?
R: Da, pentru că atunci când m-a sunat Leganés am simțit mult entuziasm, era o echipă abia retrogradată, dar cu patru-cinci ani în elită, mă urmăreau de mult timp. Și, cum spuneam: Bordeaux era o echipă de top, dar se vedea că în unu, doi, trei ani, nu știu câți, urma să se întâmple ceva rău și, până la urmă, la doi ani după ce am plecat de la Bordeaux, echipa a ajuns în liga a patra."
Mikel Oyarzabal, "ca un frate", reper al lui Real Sociedad și al naționalei Spaniei
Î: Să revenim la Real... Ce are diferit față de alte echipe? Cum au fost anii petrecuți acolo?
R: Am spus-o de multe ori, e un club care știe să aibă grijă de jucători. Am stat 10 sezoane la prima echipă, dar nu mă rezum doar la asta. Am ajuns la San Sebastián la 11 ani și, din prima zi la Zubieta, m-au tratat ca pe un fiu. Era greu pentru mine, la 11 ani, să plec de acasă. În fiecare zi aveau grijă de toți jucătorii din academie, zi de zi. În weekend se asigurau că nu ne plictisim și asta face diferența față de alte cluburi, modul în care se ocupă de academie. De aceea ajung atât de mulți jucători din propria pepinieră la prima echipă, pentru că e un club special care știe să aibă grijă de jucători."
Î: Ați fost coleg cu Oyarzábal, campion mondial și golgheterul Spaniei la Mondial. Ce relație aveți cu Mikel?
R: Cu Mikel, e un prieten, un frate, e ca din familie... Vorbesc aproape zilnic cu el și nu-ți imaginezi cât de mult mă bucur să-l văd atât de fericit, că totul îi merge bine. E într-un moment extraordinar atât pe plan sportiv, cât și personal, și, sincer, relația cu el e fantastică, pentru că, de când a ajuns la prima echipă, am fost mereu aproape de el, l-am ajutat mult. Familia lui m-a primit ca pe un fiu în momentele mele grele, el a venit de multe ori la mine în sat cu soția, cu copilul... Deci, pentru mine, e ca un frate, un prieten, totul.
Î: Mikel reușește ceva foarte greu, pare că toată lumea îl place. De obicei, fotbaliștii au parte și de critici, dar pe el îl simpatizează toți... Cum se explică asta?
R: Pentru că, până la urmă, este un băiat foarte liniștit, apropiat de oamenii lui și știe foarte bine să gestioneze tot ceea ce se întâmplă în jurul său. Este încă tânăr, dar joacă de mulți ani la cel mai înalt nivel și a făcut mereu lucrurile cum trebuie.
Se vede că este un om foarte echilibrat, iar familia lui joacă un rol important, fiind alături de el și sprijinindu-l în permanență. De aceea nu este deloc întâmplător că este căpitanul lui Real Sociedad, că poartă banderola și la naționala Spaniei și că este un lider de referință, un reper pentru mulți oameni.
Î: Real a avut un nucleu important de jucători crescuți acolo la Mondial... Ce înseamnă pentru club să fie atât de important într-un moment cheie pentru fotbalul spaniol?
R: Este un club care lucrează foarte bine de la academie până la prima echipă. Nu e o întâmplare că sunt atât de mulți jucători care au trecut pe la Real sau care încă joacă la națională, pentru că atât în campionat, cât și în competițiile europene, fac o treabă excelentă. Până la urmă, când ai rezultate bune, recompensa e, de obicei, convocarea la națională și de aceea Real dă atât de mulți jucători la echipa națională.
O provocare dificilă
Î: Despre dumneavoastră. La Krasava, obiectivul e să luptați pentru Europa, măcar pentru preliminarii. Vi se pare că echipa e pregătită pentru asta, după primele zile?
R: E o echipă foarte tânără, cu puțini ani de existență, care anul trecut a reușit să rămână în prima ligă și, din ce am înțeles, joacă un fotbal bun, iar anul acesta, cu transferurile făcute și ce mai vor să aducă, cred că poate fi un sezon foarte frumos. Nu știu dacă va fi suficient pentru Europa sau alte competiții, dar cred că, pas cu pas, clubul trebuie să crească. Are dorința de a face lucrurile bine, ceea ce e foarte important, și cred că poate fi un an plin de speranță, o vom lua pas cu pas.
Î: Cum vă simțiți personal după un an fără să jucați?
R: A fost o perioadă dificilă, cu multe momente grele. Știi cum e, când nu-ți practici meseria, apar multe momente complicate după atâția ani de antrenamente și meciuri, iar apoi vine un an de pauză. E adevărat că am avut câteva oferte, dar nu m-au convins și au fost momente când m-am gândit să mă las, să mă uit spre altceva, dar am continuat să mă antrenez, mai ales datorită antrenorilor cu care am lucrat, care m-au motivat zilnic. Și, până la urmă, vara asta a venit această propunere, care cred că e foarte bună. Era ce căutam, un loc atractiv care să mă motiveze și, sincer, am foarte mult entuziasm pentru acest an, am semnat pe un an și sper să joc cât mai mult, iar apoi vom vedea ce va fi pe viitor.
Î: Ce opțiuni ați avut?
R: Păi, e adevărat că îmi doream o opțiune într-o țară unde chiar să se mizeze pe mine, unde antrenorul să mă cunoască. Am așteptat, sincer, în Spania, să văd dacă mă sună vreo echipă. E greu după un an de pauză, dar tot aveam speranță să continui să joc. Dacă mă sunau din Spania, aș fi analizat multe lucruri, dar eram acolo, în La Rioja, acasă, și echipe ca Logroñés sau chiar din Segunda sau din prima RFEF, nu m-au sunat nici măcar să discutăm. Și, uite, a apărut această oportunitate, aici, în prima ligă din Cipru. Mi-au spus foarte clar ce vor de la mine, că mă doresc aici și, sincer, sunt fericit să fiu aici și să am un an plin de speranță.
Bucuros să descopere lumea
Î: Și când nu vă gândiți la fotbal, nu vă antrenați, ce vă place să faceți?
R: Acum, mai ales că sunt într-un oraș nou și foarte frumos, ca Limassol, vreau să descopăr locuri, să văd ce e important în această țară, nu doar Limassol. Am auzit lucruri bune despre Nicosia, despre Pafos, despre Larnaca și vreau să descopăr, în anul acesta, puțin din țară, din culturi... Când va veni și familia mea aici, să vedem toate aceste lucruri împreună.
Î: Ce le puteți spune noilor fani, la ce să se aștepte de la Rubén Pardo?
R: Nimic, doar să fie alături de noi, să ne susțină atât în momentele bune, cât și în cele grele, iar de la mine să se aștepte că voi da totul pentru a duce clubul cât mai sus în clasament și că voi da tot ce am mai bun.
Î: Asta a fost tot, Rubén. Mulțumim mult!
R: Mulțumesc mult, a fost o plăcere. Ne vedem.