După ce ediția din 1980 fusese considerată una dintre cele mai plictisitoare turnee din istorie, formatul cu grupe din care doar câștigătoarea merge în finală determinând un fotbal precaut din partea participantelor, UEFA a decis că e nevoie de o modificare.

Primele două echipe din fiecare grupă urmau să se întâlnească în semifinale, iar meciul pentru locul trei urma să fie eliminat.

Deși nu era considerată o forță a fotbalului mondial, cu rezultate mai degrabă modeste în ultimele decenii, Franța avea să fie desemnată gazdă a turneului, iar ”cocoșii galici” aveau un atu în mânecă: Michel Platini.

Balonul de Aur în acțiune

Platini dăduse peste cap fotbalul mondial cu arta sa de a controla mingea, care nu-l făcea un pasator de geniu, dar și un marcator temut.

În 1983 a câștigat Balonul de Aur primind mai multe voturi decât locurile doi, trei, patru și cinci la un loc. E drept, în acea perioadă doar jucătorii europeni erau luați în calcul pentru prestigiosul premiu, dar ținând cont că Diego Maradona nu traversa o perioadă prea bună la Barcelona, era greu de crezut că altcineva i-ar fi putut lua coroana chiar dacă regulile ar fi fost diferite. 

”Le Roi” (”Regele”) Platini câștigase Cupa Cupelor și titlul în Serie A înainte de debutul Euro 84 și pentru al doilea an la rând (aveau să fie trei în cele din urmă) fusese golgheterul campionatului italian.

În aceste condiții, nu este de mirare că Franța era considerată marea favorită, iar ”cocoșii galici” au răspuns pe măsura presiuni.

Platini a marcat primul gol al competiției într-o victorie inagurală în fața Danemarcei cu 1-0, pentru ca în următoarele două meciuri din grupă, cu Belgia (5-0) și Iugoslavia (3-2) să înscrie câte un hattrick în fiecare, până în ziua de astăzi rămânând singurul jucător care a realizat o astfel de performanță la o singură ediție a Euro.

A terminat competiția cu nouă goluri în total, un record care încă stă în picioare, niciun alt jucător nereușind să marcheze mai mult de șase într-o singură ediție, cu toate că numărul meciurilor a crescut de-a lungul anilor.

Pentru multă vreme, Platini a fost golgheterul istoric al Euro, fiind detronat în cele din urmă de Cristiano Ronaldo, care are până acum 14 reușite, doar că portughezul a avut nevoie de cinci ediții pentru a ajunge la acest nivel, în timp ce francezului i-a ajuns o singură vară.

Succes istoric pentru Franța

Semifinala cu Portugalia a fost una dintre cele mai spectaculoase partide văzute vreodată la Euro. Un meci în care ocaziile au abundat la ambele porți, dar în care Franța a fost ținută în joc de un fundaș (Domergue - min 24, Jordao - min 74), pentru ca tot cei doi să înscrie și în cele două reprize de prelungiri (Jordao - min 98, Domergue - min 114).

Când partida părea să se îndrepte spre loviturile de departajare, Platini a fost din nou decisiv

A primit o pasă de la Tigana în centrul careului și a șutat sub transversală, peste portar și cei trei fundași de pe linia porții. 

Finala cu Spania (ibericii au învins Danemarca în semifinale la loviturile de departajare) a fost o afacere mult mai strânsă. Platini a deschis scorul cu ceea ce este considerat a fi cel mai urât gol al său de la turneul final, dar astfel și-a completat parcursul impecabil: goluri marcate în fiecare partidă de la Euro. Bruno Bellone a făcut 2-0 în ultimul minut de joc, iar Franța a obținut primul său trofeu major.

"A fost primul trofeu oficial câștigat de Franța într-un sport de echipă, așa că a fost un mare moment pentru fotbalul francez și pentru sportul francez în general", a declarat Platini după o finală în care laudele nu mai conteneau, francezii fiind porecliții ”brazilienii Europei”, care practică ”un fotbal șampanie”.

Și pentru selecționerul Michel Hidalgo a fost un moment special, el primind propunerea de a deveni Ministrul Sportului în Franța, o ofertă pe care a refuzat-o, dar mai târziu și-a regretat decizia.

”Am ratat o nouă aventură, o altă felie de viață. Am respins o ofertă incredibilă. Ca antrenor, am iubit să reprezint Franța, dar cred că slujba de ministru mi s-ar fi potrivit”, a declarat el pentru cotidianul Le Figaro în 2007.

Pentru România, ediția din 1984 reprezintă un moment important din istoria sa fotbalistică, ”tricolorii” fiind prezenți pentru prima oară la un turneu final al Euro, dar despre acest moment de glorie al fotbalului românesc vom vorbi pe larg în episodul de vineri, 24 mai.

Echipa turneului

Portar: Harald Schumacher (Germania de Vest)

Fundași: Morten Olsen (Danemarca), João Pinto (Portugalia), Andreas Brehme (Germania de Vest), Karlheinz Förster (Germania de Vest)

Mijlocași: Frank Arnesen (Danemarca), Alain Giresse (Franța), Jean Tigana (Franța), Michel Platini (Franța), Fernando Chalana (Portugalia)

Atacant: Rudi Völler (Germania de Vest)