Cu ce se ocupă în prezent Kiko Casilla?
În momentul de față, comentez meciuri din Segunda División și la LaLiga. Este o competiție foarte interesantă și, sincer, în fiecare weekend avem parte de multă emoție. În plus, urmez cursuri de antrenori, tocmai am terminat cursul UEFA și mă specializez și pe partea de portari. Învăț puțin din tot ce înseamnă să fii în afara terenului și, mai ales, mă pregătesc pentru ca, pe viitor, dacă va fi nevoie, să pot intra în această lume atât de dificilă, dar în același timp atât de frumoasă.
Ai evoluat la multe echipe și ai o carieră îndelungată. Înțeleg că un portar nu încetează niciodată să fie portar, nu-i așa?
Nu, nici nu te lasă, pentru că, până la urmă, cu Legendele Spaniei mai joc meciuri, în scopuri caritabile, ceea ce e foarte frumos. Apoi, cu Real Madrid, joc și la Madrid Legends. Deci, nici nu te lasă să stai liniștit. Dar e adevărat că e ceva ce îți place. Pentru că, deși te-ai retras, să rămâi puțin activ e plăcut, la fel ca să-ți reamintești de foști colegi, să fii din nou puțin în lumea fotbalului, e frumos. Adevărul e că îți lipsește, dar sunt etape ale vieții pe care trebuie să le închizi și atât. Cel mai important e să continui să te bucuri de fotbal, asta e cel mai frumos.
Să ne concentrăm pe cariera ta la naționala Spaniei. Ai fost convocat de mai multe ori și ai debutat într-un amical ploios la Vigo, împotriva Germaniei. Ce amintiri ai?
Ei bine, a fost cea mai nepotrivită zi pentru un debut, dacă vrei adevărul. E adevărat că am fost tot anul cu naționala, pentru că erau preliminarii pentru Euro. Am fost timp de un an și, la final, Vicente del Bosque m-a făcut să debutez. Până la urmă, toți își doresc să debuteze, fie că plouă, ninge sau e tornadă, nu contează. Dar am intrat într-un moment cu vreme complicată. Nu a fost debutul visat de toți. Dar, cu timpul, realizezi și te simți privilegiat. Pentru că să debutezi pentru țara ta, cred că pentru orice sportiv e maximul ce ți se poate întâmpla. Am reușit să îmi îndeplinesc visul.
Și, de asemenea, să trăiesc alături de acea generație care a câștigat EURO și Cupa Mondială, să fiu acolo cu ei, pe lângă debut, să pot conviețui cu ei atâta timp, a fost ceva foarte important. Acele cantonamente au făcut ca totul să fie un vis.
Era o națională aflată în tranziție, după tripla Euro-Mondial-Euro, spre o perioadă fără trofee, care s-a încheiat cu actuala generație, în care mai erau membri din epoca de aur, pe drumul spre Euro 2016 din Franța.
De exemplu, Xavi nu mai era, nici Puyol. Dar încă era Iker, era Iniesta, era Busquets. Deci, mare parte din nucleul acelei mari generații era încă acolo. Era Santi Cazorla, care s-a retras recent, și Javi Martínez, erau mulți jucători.
Ei veneau după un moment dificil, Mondialul din Brazilia, dar aveau dorința de a face lucruri bune. În Brazilia nu s-au făcut lucrurile cum trebuia, pentru că să cazi în faza grupelor nu era în plan. Atunci au existat critici, mai ales din partea presei..
Și ce își doreau era să facă o calificare bună pentru Europeanul din Franța, cum ai spus, și, mai ales, ca tranziția să fie cât mai puțin vizibilă. Și să încheie, pentru că unii aveau deja o vârstă, să lase naționala într-un moment bun. Dar tranzițiile sunt complicate, vrei sau nu. Când vii după un parcurs ca al lor, cu Euro, Mondial, Euro, îți dai seama.
Toate comparațiile sunt dificile, dar am găsit un grup foarte bun, a fost extraordinar. Pentru mine, să împart acel an cu ei și să fiu parte din acel nucleu a fost foarte frumos și o experiență pe care o voi purta mereu cu mine.
"Mă bucur pentru Unai, a avut o evoluție foarte bună la un nivel excepțional"
Să vorbim despre prezent și despre Mondial. Spania pare că a crescut de la meci la meci după acel egal cu Capul Verde, deși, văzând ce s-a întâmplat cu Argentina în optimi, pare o echipă mai bună decât credeau unii. Dincolo de forma excelentă a fundașilor laterali, a lui Oyarzábal și a mijlocului, trebuie să vorbim despre postul tău, portarul. Spania nu a primit niciun gol la Mondial, iar Unai Simón a doborât recordul de invincibilitate al lui Walter Zenga. Cum îl vezi pe Unai Simón și dezbaterea din poartă cu David Raya, Joan García și chiar Remiro?
Pentru mine, e bine că există dezbatere, asta înseamnă că nivelul e foarte ridicat. Cred că stăm foarte bine la capitolul portari. În Spania, poarta e foarte bine acoperită, avem sănătate bună acolo și asta contează. Partea frumoasă a dezbaterii, nu pot spune că îmi place, sigur nici lui Unai, nici lui David sau Joan, dar asta arată nivelul ridicat și de aceea există această discuție.
E clar că antrenorul a ales să meargă pe Unai. De ce? Cred că pentru că a avut o evoluție foarte bună la națională, a avut mereu un nivel foarte înalt când a jucat și, atunci, de ce să schimbi? E clar că toți cei trei, plus Remiro, pe care îl poți adăuga, sau Robert Sánchez, oricare poate face față excelent. Toți sunt pregătiți să dea totul, dar alesul e Unai și trebuie să-l susținem și să-l încurajăm.
Mă bucur mult pentru acest record pe care l-a doborât, nu e deloc ușor, deja intră în istorie. Nici nu a avut foarte mult de lucru în aceste meciuri, dar se vede liniștea și coordonarea cu apărarea, acea siguranță care e esențială.
De multe ori, la astfel de echipe, poate primești una-două șuturi, dar trebuie să fii foarte atent la acele două faze și el chiar e. Și apoi, participă foarte bine cu jocul de picior, cu acea liniște, cred că își face treaba excelent. Mă bucur mult pentru el, pentru că sigur a trecut și el prin momente grele, chiar dacă nu e foarte activ pe rețelele sociale, până la urmă totul ajunge la tine, zvonurile ajung.
Îți spun, mă bucur mult pentru el, mă bucur pentru sănătatea postului de portar în Spania. Sper să continue să doboare acest record și, dacă se poate, luni să mai adauge minute la el. La apărare, cred că punctul forte al Spaniei nu e doar Unai, ci modul în care toți apără. De la Mikel, primul care face pressing, până la ultimul fundaș lateral, Pedro sau Marcos Llorente, unul dintre ei. Toți, cum reacționează imediat după ce pierd mingea, cum presează, cum nu lasă adversarul să se așeze pentru atac. E de admirat cum au această idee implementată, cum antrenorul a reușit să imprime acest model de joc la națională. Sper să continuăm așa și sper ca luni să mai câștigăm un meci.
"Nu văd o națională cu atâta claritate în apărare și atac ca Spania"
Ai vorbit despre apărare, unde Laporte și Cubarsí au evoluat extraordinar. Dar vreau să discutăm despre fundașii laterali, care, dincolo de faza defensivă, sunt adevărate arme ofensive, practic extreme. Contra Austriei, Cucurella a participat la toate cele trei goluri și a dat două assisturi. Pedro Porro, care alternează cu Marcos Llorente, ambii cu profil ofensiv, a marcat primul său gol. Crezi că în fazele eliminatorii pot fi decisivi?
Bineînțeles, zboară pe teren. Ambii laterali, fie că joacă Marcos, care a jucat și el, fie Grimaldo, care încă nu a intrat, dar sigur ar face la fel, sunt foarte ofensivi. Și pentru că antrenorul le-a dat libertate și are foarte bine pregătit conceptul, ca, dacă pierd mingea, să aibă totul sub control.
Și asta îi face să se implice în atac, dar nu doar de dragul de a urca, ci pentru a da pase decisive sau chiar a marca. Se implică pentru a fi extrem de importanți în ofensivă. Modelul Spaniei, ideea actuală a naționalei este de a pune în valoare acest lucru. Nu văd acum o altă națională cu această idee și cu atâta claritate atât în apărare, cât și în atac. Și cred că trebuie să profităm de asta. Cum ai spus, am început mai greu, dar trebuie apreciat și ce a făcut prima adversară, Capul Verde, cum s-a văzut și în meciul din optimi cu Argentina.
Argentinei i-a fost foarte greu. Și, îți spun, e adevărat că Spania a fost criticată prea mult la început. A fost un egal, zero la zero, dar dacă sunt la Mondial, e cu un motiv. Și, îți spun, cred că au găsit momentul optim. Naționala e foarte încrezătoare. Acum urmează Portugalia, știm cu toții cine sunt, dar mergem să-i învingem. Cu siguranță, le va fi greu să ne bată.
"Portugalia mai are nevoie de câțiva ani să-și pună piesele la punct"
Este primul test serios, să zicem așa, al Mondialului, dacă putem vorbi de teste mai puțin serioase. Cum vezi Portugalia? Cristiano a marcat cu Uzbekistan, apoi nu a fost prea prezent cu Columbia. A avut minute bune cu Croația, cu acel gol anulat și acel penalty. A fost schimbat și Gonçalo Ramos a marcat. Bernardo Silva poate nu e în cea mai bună formă, dar e o echipă foarte solidă, nu? De Portugalia nu poți avea niciodată încredere deplină. Poate că meciul vine prea devreme?
Nu, nu poți avea încredere. Ajunși aici, știi că urmează ceva serios, cum va fi luni. Dar Portugalia e o veche cunoștință, din multe faze eliminatorii, atât la Mondiale, cât și la Europene. O cunoaștem foarte bine. E adevărat că acum au trecut printr-o schimbare de generație. Vin foarte puternici. Acest grup are tineri foarte buni. Ca individualități sunt incredibili, clar, dar, cum am spus, cred că Robert Martínez face o treabă excelentă acolo, în Portugalia.
Totuși, cred că mai au nevoie de câțiva ani pentru a ajunge la ideea pe care o vrea el sau pentru a pune la punct acele piese, care sunt foarte bune. Să nu ne păcălim. Și compensează. Îl scoți pe Cristiano, intră Gonçalo și marchează, știi? E o echipă foarte completă, foarte bună, dar eu am mare încredere în jocul Spaniei și cred că echipa va avea un ritm ridicat și nu le va permite, mai ales, ca atunci când pierd mingea, să nu reacționeze rapid, ceea ce fac foarte bine. Pentru că altfel, Portugalia te poate pune în dificultate, cu acel mijloc și atacul lor. De aceea, fundașii laterali trebuie să fie foarte atenți, pentru că sigur vor studia asta, deja au analizat și pe acolo vor încerca să atace.
Cum ai spus, mijlocul poate fi decisiv. Luis de la Fuente a spus de mai multe ori că în Spania sunt cei mai buni mijlocași centrali din lume. Sunt Rodri, Pedri, Merino, Olmo, Fabián care are puține minute sau Zubimendi care încă nu a debutat. De partea cealaltă, poate Vitinha nu e în cea mai bună formă la Mondial, Joao Neves a marcat în primul meci, dar apoi nu a mai atins vârful. Crezi că pot apărea luni sau ai încredere în mijlocul Spaniei să nu se întâmple asta?
Am încredere, am mare încredere. E clar că trebuie să ținem cont că astfel de jucători, la acest nivel, au un număr incredibil de meciuri pe an. Nu știu dacă Fabián are 70 de meciuri, nu am făcut calculul, dar e enorm. Și la acest nivel, nu? Cred că și asta contează mult.
E adevărat că, la astfel de meciuri și în această fază a Mondialului, sigur vor dori să iasă în evidență și o vor face. Dar suntem pregătiți dacă apar, așa cum am fost până acum. Cred că mijlocul nostru e foarte bine pregătit. Ceea ce nu era ușor, după etapa anterioară, cu Xavi, Iniesta, Busquets... Am reușit să avem din nou un mijlocaș de excepție. Și aici e meritul multor oameni din umbră, atât din federațiile teritoriale, cât și din Federația Spaniolă. Vom câștiga mijlocul, dar trebuie să fim la un nivel foarte ridicat pentru a câștiga astfel de dueluri.
"Nu mă surprinde seria de goluri a lui Oyarzábal"
În atac, pe lângă Lamine Yamal, care pare că își revine și după problemele fizice cu extremele, te surprinde randamentul lui Oyarzábal sau te așteptai să marcheze atât de multe goluri?
Nu, nu mă surprinde pentru că de mult timp marchează goluri. Are o ușurință incredibilă de a înscrie. De ani buni marchează constant și e liderul Real Sociedad, ducând echipa în spate în momente dificile. Și, la națională, indiferent de meci, mereu e un gol de la Mikel. E incredibil.
Mereu marchează unul sau două, e mereu acolo. Poate nu e apreciat la adevărata valoare, pentru munca și golurile sale, dar e un jucător pe care orice antrenor sau națională și l-ar dori. Și avem și bancă, de exemplu Borja Iglesias, care încă nu a debutat, dar poate avea și el un moment important, dacă luni, de exemplu, lucrurile se complică sau ai nevoie de alt tip de atacant.
Îl vezi pe Fernando Llorente cu Spania în Africa de Sud, în 2010, contra Portugaliei?
De exemplu, îl văd. Mai e și Ferran, care, e adevărat, îi lipsește acum acea încredere de a marca. Pentru că Ferran e genul de jucător care are nevoie de gol pentru a se motiva și de ceva timp nu îl găsește. Cred că dacă se conectează astfel de jucători, plus ce oferă Mikel, plus Lamine, care se vede că are acea dorință de a marca, nu? În meciul cu Austria, s-a văzut că poate avea o pasă mai simplă, dar el voia golul lui, să fie liderul naționalei și să spună: "Sunt și eu aici".
Și să țină pasul cu Messi, Mbappé, Haaland și Kane.
R: Exact. Da, s-a văzut puțin, nu? Eu așa am văzut, nu știu dacă și alții. S-a văzut, nu? Că până la urmă a făcut-o, avea pasa ușoară, avea opțiuni mai clare, dar voia golul lui. E de înțeles. Deci toți sunt foarte motivați, toți foarte conectați și sperăm ca luni să nu se termine povestea și să mergem mai departe.
"Văd Spania în finală și ridicând al doilea trofeu"
Cât de departe poate ajunge Spania la acest Mondial?
Ca plan, ca selecție, ca jucători, ca stil de joc, după cum arată acum, eu văd Spania în finală și o văd ridicând al doilea trofeu. Dar, desigur, până acolo mai sunt meciuri și începe acel "moment decisiv" al competiției, când totul devine mai greu și fiecare meci e mai dificil.
Pe lângă toate acestea, ai nevoie și de puțin noroc la astfel de turnee, nu? Să ajungi în momentul optim, să ai acea șansă în momentele cheie ale meciului. Și cred că, dacă toate acestea se leagă, putem ajunge sus.
De ce naționale ți-e cel mai teamă? Pe o parte de tablou, Spania ar evita până într-o ipotetică finală Argentina, Brazilia, Anglia sau Mexic. Pe partea Spaniei ar veni Franța, Maroc și înainte SUA sau Belgia. De cine ți-e cel mai teamă? Pe cine ai vrea să eviți?
Din partea noastră de tablou, Franța și Maroc sunt la un nivel foarte ridicat acum.
Le pui la același nivel?
Franța e poate un pas mai sus, pentru că e incredibil ce au în atac, cu acel trident. Sau nu știu dacă să-i spun trident, pentru că apoi intră alții de pe bancă și sunt la fel de buni.
Maroc joacă și el un fotbal foarte bun. E o generație excelentă și au foarte clare conceptele și stilul de joc. Din partea asta, aceste două echipe îmi inspiră cel mai mult respect. Cred că ar fi meciuri dificile, câștigabile, desigur, dar foarte dificile. Iar pe cealaltă parte, mereu Brazilia și Argentina sunt clasicele care nu lipsesc.
Argentina e mereu acolo, am văzut și cu Capul Verde, deși și ei vor avea de trecut prin schimbarea de generație când va pleca celebrul Leo Messi. Dar rămân acolo și acea ambiție argentiniană și experiența lor îi vor face mereu competitivi.
Brazilia caută să redevină Brazilia de altădată. Iar Anglia vine mereu cu mari speranțe, cu jucători foarte buni, dar uneori le e greu, nu? La turneele mari, cum a fost și recent. Uite cum s-a terminat. La final apare Harry Kane, care marchează tot, și merg mai departe.
"La loviturile de departajare știam că va trece Paraguay"
Dar, îți spun, nu poți exclude niciodată astfel de echipe. La final, rămân aceste naționale, apare surpriza Germania, la care nu se aștepta nimeni. Totuși, când am văzut loviturile de departajare, știam că va trece Paraguay, nu doar după fața lui Orlando Gill, ci și după expresiile nemților, nu mai aveau încrederea de altădată.
Îi vedeam foarte speriați, știi? Toți adunați la mijlocul terenului, îi vedeam extrem de speriați. Parcă își doreau să treacă repede penalty-urile, să vadă ce se întâmplă, dar nu cu acea încredere de a executa.
Există și factorul psihologic, atât cu Italia, care are o echipă mai bună decât arată faptul că nu s-a calificat la ultimele trei Mondiale, cât și cu Germania, care are trei turnee la rând fără să treacă de faza eliminatorie.
Exact. Ajungi în acel moment, Orlando apără, urmează penalty-urile, îți amintești de ultimele două Mondiale și te gândești: dacă nu câștigăm la penalty-uri, e încă un eșec. Nu știu dacă ai văzut imaginea cu Kimmich vorbind cu Goretzka la penalty-uri. Vezi asta și spui: 'uf'. Asta îți dă o lipsă de încredere și teamă. La Paraguay nu am văzut asta. Și vezi cum au executat toți. Parcă ar fi bătut 10 penalty-uri la Mondiale.
Dar, îți spun, naționalele sunt cele obișnuite. La final, surprize vor fi puține. SUA joacă foarte bine. Pochettino face o treabă excelentă. Cred că a venit la momentul perfect pentru a face treabă mare, la Mondialul de acasă.
Mă bucur mult pentru el, mi-a fost antrenor, știu cum lucrează și se văd rezultatele. SUA se strecoară încet-încet și face istorie. La final, cred că vor fi tot cele obișnuite. Noi, Maroc, Franța, cu siguranță, sper să nu fie Portugalia
Și ca SUA lui Pochettino să treacă doar de o rundă, că apoi ne-ar veni în sferturi.
Exact, așa să fie. Închidem aici și mergem mai departe. Și, cum am spus, tot cele obișnuite: Franța, Argentina, Brazilia, Anglia, sigur vor fi acolo.
