De când și-a agățat ghetele în cui în sezonul 2014/15, Tony da Silva nu s-a oprit din activitate. A fost antrenor secund la Académico de Viseu, Freamunde, la naționala Camerunului și la Paços de Ferreira, iar între timp a avut scurte experiențe ca antrenor principal la AD Oliveirense, Bragança, Vilar de Perdizes, la juniorii lui Desportivo de Chaves, Montalegre și la Politehnica Iași. Acum, urmează provocarea vieții sale la cârma naționalei din Mali.
În acest interviu acordat Flashscore, tehnicianul de 45 de ani a detaliat întregul proces prin care Federația Maliană de Fotbal l-a angajat, a regretat căderea abruptă a Paços de Ferreira în Liga 3 și l-a lăudat pe Cristiano Ronaldo.
„Înainte să accept Mali, am fost foarte aproape să preiau naționala Gabonului”
- Cum a apărut oferta de a prelua naționala din Mali și cum au fost primele zile?
Oferta a venit firesc, după mai mulți ani în care am încercat să acumulez experiență și competențe pentru a fi pregătit atunci când va apărea o oportunitate de acest nivel.
Înainte să accept Mali, am fost foarte aproape să preiau naționala Gabonului. Procesul era destul de avansat, dar între timp, consilierul meu a prezentat CV-ul meu celor din Mali și a avut loc o videoconferință cu președintele și comitetul de selecție. Ce era programat să dureze aproximativ 45 de minute s-a prelungit la două ore, timp în care am discutat despre viziunea mea asupra fotbalului, experiența acumulată în Africa ca antrenor secund la Camerun și despre munca depusă de-a lungul carierei.
Trebuie să-i mulțumesc lui António Conceição, pentru că el mi-a deschis ușile acestei lumi. El m-a lansat în prima ligă ca jucător, la Estrela da Amadora, și mi-a oferit șansa de a face parte din staff-ul tehnic al Camerunului. Nu voi uita niciodată acest lucru.
Au contat și recomandările pe care le-am adunat de-a lungul anilor și stagiile făcute la cluburi precum Manchester United, Manchester City, PSG, FC Porto, Lille, Lyon, Marseille și Monaco. În plus, faptul că m-am născut în Franța și vorbesc fluent franceza a facilitat mult comunicarea pe tot parcursul procesului.
- Ce te-a convins să accepți această propunere?
Președintele Mahazou Baba Cisset mi-a prezentat un proiect foarte ambițios. Am găsit o conducere dornică să schimbe mentalități, să profesionalizeze fotbalul și să creeze condiții mai bune pentru jucători și antrenori. Acesta a fost motivul pentru care am ales Mali.
Rezultatele recente ale fotbalului african arată că această direcție este corectă. E suficient să ne uităm la parcursul Marocului sau la creșterea constantă a Capului Verde. În cazul capverdienilor, nu e nicio surpriză. Este rezultatul unei munci gândite pe termen lung, cu stabilitate la nivelul staff-ului tehnic și al nucleului de jucători. Este un exemplu excelent pentru multe naționale africane.
- Recent, Mali a ratat calificarea la Mondial, dar la ultima CAN a ajuns în sferturi, unde a fost eliminată de Senegal. Ce obiective ți-au fost trasate la semnarea contractului?
Mă simt privilegiat și sunt pe deplin conștient de responsabilitatea pe care mi-am asumat-o. Mali ocupă locul nouă în clasamentul african CAF și este pe poziția 52 în clasamentul mondial. Nu vorbim despre o națională oarecare. Avem jucători de mare valoare, răspândiți în principalele campionate europene, mai ales în Franța, dar și în Turcia, Țările de Jos, Spania și, până de curând, în Anglia.
Contractul este pe trei ani, cu opțiune pentru încă unul, și prevede calificarea la Mondial. Acesta este un obiectiv foarte important pentru federație, dar trebuie să mergem pas cu pas. Prima provocare este să asigurăm prezența la CAN 2027 și să facem o campanie bună acolo. Mali a ajuns constant în sferturi și cred că a venit momentul să fim mai ambițioși. Mi-am asumat intern obiectivul de a lupta pentru un loc în semifinale.
Pe termen lung, bineînțeles, ne dorim să ne calificăm la Cupa Mondială.
- Ești deja instalat la Bamako. Ce condiții de lucru ai găsit?
Am fost foarte plăcut surprins. Președintele a petrecut mulți ani în Canada și vrea să aducă acel profesionalism în fotbalul malian. În plus, am găsit un guvern care investește masiv în infrastructuri pentru dezvoltarea fotbalului.
Centrul de pregătire de la Kabala m-a impresionat. Exceptând Marocul și, poate, Africa de Sud, puține țări africane au facilități de această calitate. Fiecare națională de juniori are propriul spațiu, cu hotel și terenuri de antrenament, foarte asemănător cu Cidade do Futebol din Portugalia.
În septembrie va fi inaugurat un nou complex destinat primei reprezentative, cu hotel propriu și trei terenuri excelente cu iarbă naturală. Atât guvernul, cât și federația creează toate condițiile pentru ca naționala să-și poată atinge obiectivele.
Este adevărat că Mali se confruntă cu o situație geopolitică delicată în nordul țării, dar aici, la Bamako, nu simțim nicio problemă. Trăiesc liniștit și în siguranță.
Ceea ce mi s-a cerut a fost să construiesc o echipă cu identitate, ofensivă și capabilă să redea speranța poporului malian. Fotbalul poate fi un motiv de bucurie pentru o țară care a trecut prin multe dificultăți, iar această responsabilitate ne motivează zi de zi.
„Capul Verde a făcut un Mondial extraordinar, dar nu mă surprinde”
- Mali începe preliminariile pentru următoarea ediție a Cupei Africii pe Națiuni (CAN) cu Capul Verde, urmată de Liberia și Rwanda. Cum vezi Grupa K? Vă asumați statutul de favorită?
Grupa este formată din patru echipe: Mali, Capul Verde, Liberia și Rwanda, iar două se califică la CAN. Începem direct cu un meci foarte dificil împotriva Capului Verde, acasă. Deși suntem încă la începutul acestui proiect, cred că va fi o oportunitate excelentă să ne arătăm valoarea.
Capul Verde a făcut un Mondial extraordinar, dar nu mă surprinde. Este o echipă care lucrează împreună de ani buni, cu același antrenor și o structură stabilă. Această continuitate le oferă un oarecare avantaj în această fază. Totuși, și noi avem jucători foarte buni și jucăm în fața propriilor suporteri. Mă aștept la un meci foarte echilibrat între două naționale de valoare apropiată. Capul Verde și-a arătat forța remizând cu Spania și ținând Argentina în șah timp de 90 de minute la Mondial. Asta spune totul despre calitatea acestei echipe.
Îi respectăm mult, dar nu ne temem. Dimpotrivă, vedem această provocare ca pe o oportunitate pentru jucătorii noștri să demonstreze că pot concura la cel mai înalt nivel.
- Mali are jucători precum Bissouma sau Haidara și o generație foarte interesantă. Ai deja o idee clară despre lot?
Lucrăm de aproximativ două luni la pregătirea acestei echipe și am întocmit deja o primă listă, rezultat al unei munci foarte detaliate de observare și analiză. Din prima zi i-am transmis președintelui că există trei criterii de la care nu mă abat la naționala din Mali: patriotism, randament la club și disciplină. Indiferent de numele jucătorului, cine nu respectă aceste cerințe nu va avea loc la echipă.
Vreau să construiesc un grup exigent, disciplinat, dar și fericit. Îmi place să le dau libertate jucătorilor să se exprime, atâta timp cât respectă organizarea colectivă. Când un jucător se simte confortabil și încrezător, poate arăta cel mai bun fotbal al său.
- Ai vorbit deja cu unii jucători sau intenționezi să aduci alții pentru acest nou ciclu?
Pe parcursul acestui proces am realizat că Mali are o calitate uriașă pe axul central. Avem între 16 și 20 de mijlocași de top, pe lângă mulți fundași centrali competitivi. Este un post unde există multă profunzime. Sper să-l recuperez și pe Sikou Niakaté, de la SC Braga, cu care am luat deja legătura și pe care îl cunosc bine, mai ales că locuiesc la Braga.
Cele mai mari nevoi apar pe benzi, mai ales pe pozițiile laterale. Lucrăm pentru a identifica jucători cu dublă cetățenie, în special în Franța, unde există o comunitate maliană foarte mare. Așa cum ai menționat, multe cluburi europene recrutează talente din Mali foarte devreme, la 12-13 ani. De aceea campionatul local își pierde rapid cei mai buni jucători. Chiar recent, doi dintre cei mai importanți jucători ai ligii au plecat în Rwanda și Tanzania, unde au primit salarii mult mai mari.
Chiar și așa, fotbalul malian continuă să producă jucători cu calități foarte interesante: puternici fizic, rapizi și foarte bine pregătiți tehnic încă de la vârste fragede.
„Să văd Paços de Ferreira în această situație chiar mă doare”
oarte fericit acolo. De aceea, mă doare să văd clubul în situația actuală. Nu mi-am imaginat niciodată că un club care a crescut atât de sănătos, atât sportiv, cât și structural, ar putea ajunge într-un astfel de moment.
- După ce ai trecut pe la mai multe cluburi din Portugalia, te imaginezi că într-o zi vei reveni pentru a prelua un proiect în fotbalul portughez?
Portugalia este țara mea și va fi mereu casa mea. În acest moment sunt exact unde mi-am dorit, la cârma unei naționale de talia lui Mali, cu un contract pe trei ani, plus unul opțional, și sunt total concentrat pe acest proiect. De-a lungul carierei am făcut o alegere foarte conștientă: să trec prin cât mai multe contexte pentru a acumula experiență. Am făcut acest drum pentru a fi pregătit când va apărea o oportunitate de acest nivel.
În viața mea nimeni nu mi-a oferit nimic. Tot ce am realizat a fost prin multă muncă. Am căutat mereu să evoluez, să fac stagii cu antrenori de top, să urmez cursuri și să învăț continuu. Îmi place să absorb cunoștințe, să selectez ceea ce cred și să-mi construiesc propria identitate ca antrenor.
Singura persoană căreia simt că îi datorez cu adevărat o șansă în fotbal este António Conceição. În rest, totul a fost obținut prin muncă, dedicare și dorința de a evolua zi de zi.
- Te-ai născut în Franța și păstrezi o legătură puternică cu această țară. Ce te leagă în continuare de realitatea franceză?
Legătura rămâne foarte puternică. Am mulți prieteni în Franța, iar părinții mei locuiesc acolo. Deși sunt complet stabilit în Portugalia, am trăit în Franța până la 18 ani și mi-am făcut toată formarea la Paris Saint-Germain, între 12 și 19 ani. Acest parcurs m-a marcat profund.
Chiar și astăzi păstrez legătura cu multe persoane din fotbalul francez. Sunt invitat regulat să particip la emisiuni TV, mai ales pentru a comenta meciuri din Liga Campionilor sau pentru a analiza subiecte legate de fotbalul african, portughez sau românesc. Ani la rând am fost comentator la RMC Sport.
Franța mi-a oferit o educație și o formare foarte importante pentru omul care sunt astăzi. Continui să călătoresc des acolo, fie din motive profesionale, fie pentru a fi cu familia. Dar casa mea va fi mereu Portugalia.
„Paulo Fonseca m-a făcut să văd fotbalul cu totul altfel”
- Iar România continuă să aibă un loc special?
Fără îndoială. A fost o țară unde am fost foarte fericit, am câștigat trofee, am jucat în Liga Campionilor și Europa League și am lăsat o impresie excelentă. Mai târziu am revenit ca antrenor, lucrând atât în prima, cât și în a doua ligă.
Chiar și astăzi păstrez o legătură foarte strânsă cu România. Călătoresc regulat acolo, am mulți prieteni și sunt în continuare foarte respectat. Sunt adesea invitat de mass-media sau de diverse entități să particip la evenimente. Este o țară care face parte din povestea mea și nu uit niciodată locurile unde am fost fericit. În plus, vorbesc româna cu ușurință. În total, stăpânesc șase limbi: portugheză, franceză, engleză, spaniolă, italiană și română. Călătoriile mi-au oferit această oportunitate și consider că este o mare bogăție.
- Când ai realizat că vrei să urmezi calea antrenoratului? Și care au fost cele mai mari repere pe acest drum?
Când eram jucător nu aveam această idee foarte clară. Îmi doream să rămân în fotbal, dar nu mă gândeam neapărat să fiu antrenor. Poate că această pasiune era deja în mine, mai ales că tatăl meu era antrenorul unei echipe de portughezi în Franța și l-am însoțit de multe ori. Dar Paulo Fonseca a fost cel care mi-a trezit cu adevărat această latură.
M-a făcut să văd fotbalul cu totul altfel. Chiar și acum păstrăm legătura și, acum câteva zile, m-a invitat din nou să petrec ceva timp cu el și să facem schimb de idei. Sunt foarte recunoscător pentru această deschidere.
- Cât de important a fost António Conceição în parcursul tău ca antrenor?
António Conceição este, de asemenea, o referință foarte importantă pentru mine. De-a lungul anilor am avut privilegiul să interacționez cu antrenori precum Luis Enrique, Ruben Amorim, Roberto De Zerbi, Guardiola, Arteta și mulți alții, prin stagii și vizite de studiu. Am încercat mereu să învăț de la toți și să extrag ceea ce avea sens pentru a-mi construi propria identitate.
Nu pot să-l uit pe Ricardo Chéu, care a fost prima persoană care m-a provocat să intru într-un staff tehnic, la Académico de Viseu. Îi datorez mult și, pe lângă asta, a devenit unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Dacă ar fi să aleg trei nume care mi-au marcat cu adevărat parcursul, aceștia ar fi Paulo Fonseca, António Conceição și Ricardo Chéu.
Jorge Jesus? „Aștept o eră de succes pentru Portugalia”
- Portugalia are un nou selecționer, Jorge Jesus a preluat naționala. Ce așteptări ai de la această nouă eră?
Aștept o perioadă de succes pentru Portugalia. Nu am lucrat direct cu Jorge Jesus, dar i-am întâlnit echipele de mai multe ori și cred că parcursul său vorbește de la sine. Prin calitatea muncii depuse de-a lungul anilor, merita această oportunitate.
Sunt convins că este antrenorul cu cea mai mare capacitate de a valorifica această generație și de a continua să îmbogățească palmaresul naționalei portugheze. Jucătorii îl respectă pentru competență, pentru pasiunea cu care trăiește fotbalul, pentru personalitate și pentru dragostea uriașă pe care a arătat-o mereu pentru Portugalia. Nu am nicio îndoială că va reuși să ridice din nou nivelul competitiv al naționalei.
- Cum gestionezi un jucător cu greutatea și vârsta lui Cristiano Ronaldo?
Desigur, va exista și problema gestionării lui Cristiano Ronaldo. Oamenii, în Portugalia, nu realizează întotdeauna impactul pe care Cristiano l-a avut asupra Federației, nu doar pe teren, ci și la nivel de imagine și de dimensiune economică pe care a adus-o fotbalului portughez. Când va părăsi naționala, acest impact va fi inevitabil resimțit.
- Portugalia nu a reușit să găsească echilibrul în jurul lui CR7 în ultimii ani?
Este important să avem memorie. Cu Cristiano Ronaldo am câștigat un Campionat European și Liga Națiunilor. Nu putem uita ce a oferit el naționalei. E clar că vârsta își spune cuvântul, iar Cristiano este conștient de asta. Mai devreme sau mai târziu va veni momentul să încheie acest ciclu.
Dar cred că Jorge Jesus este antrenorul ideal pentru a gestiona această situație. A lucrat recent cu Cristiano la Al Nassr, îl cunoaște bine și nu a avut niciodată probleme să-l folosească atunci când era cazul, să-l schimbe sau să-l lase pe bancă atunci când era nevoie. Această relație de încredere va fi foarte importantă. În același timp, sunt sigur că deja pregătește viitorul naționalei. Știe că Cristiano este mai aproape de finalul carierei decât de început și va trebui să construiască o echipă pregătită pentru acel moment. Când va veni acea zi, Portugalia va trebui să-i mulțumească pentru tot ce a făcut pentru țară.
Sper, de asemenea, să reușească să atingă borna de o mie de goluri. Ar fi o realizare extraordinară pentru istoria fotbalului mondial și încă un motiv de mândrie pentru Portugalia.
- Ești cunoscut ca un excelent povestitor. Puteți încheia cu una sau două peripeții din carieră?
Am fost mereu o persoană foarte pozitivă în vestiar. Cred că o echipă puternică începe cu o atmosferă excelentă, cu voie bună, spirit de grup și multe râsete. Cel mai bun vestiar pe care l-am întâlnit a fost, fără îndoială, cel de la Paços de Ferreira. În fiecare zi se întâmpla ceva.
Am avut un grup extraordinar și, chiar și după 20 de ani, păstrăm o prietenie foarte strânsă: Filipe Anunciação, Ricardo, Manuel José, Caetano, Vítor Silva, Nuno Santos, Toninho, André Leão, Antunes... Cu siguranță uit pe cineva. Era, fără îndoială, un grup foarte unit.
Una dintre cele mai amuzante povești l-a implicat pe Filipe Anunciação, la petrecerea burlacilor. Am mers să jucăm în Madeira cu Marítimo și i-am pregătit o surpriză. El credea că va asista la un striptease, dar cel care a făcut spectacolul am fost eu. Cine a trăit acel moment nu-l va uita niciodată. A fost o porție zdravănă de râs. Mai sunt multe alte povești, dar unele trebuie să rămână în vestiar.
O altă întâmplare pe care o pot povesti s-a petrecut când eram antrenor secund la Académico de Viseu. În presezon am decis să cumpărăm o piscină gonflabilă pentru ca jucătorii să facă crioterapie după antrenamente.
I-am cerut magazionerului nostru, Marinho, să o pregătească în timp ce noi ne antrenam. Când ne-am întors, am găsit vestiarele complet inundate. În loc să umfle mai întâi piscina cu aer și apoi să pună apă, a încercat să o umple direct cu apă. După o oră și jumătate, piscina a cedat, crioterapia s-a terminat și am rămas doar cu o porție mare de râs.
Din păcate, Marinho nu mai este printre noi, dar păstrez această amintire cu mult drag. A fost unul dintre acele momente care arată că fotbalul se face și din astfel de povești mici, care rămân pentru totdeauna. Am multe alte amintiri, dar unele vor rămâne doar în vestiar. Sunt acele momente care creează prietenii pe viață și fac fotbalul atât de special.