Este un Giro atipic, , unul care încearcă să țină pasul cu lumea ciclismului modern fără să o fi înțeles pe deplin și care crede că se poate lipsi de unele dintre principalele sale prerogative.

Un Giro care va entuziasma și va înflăcăra Italia, nu există nicio îndoială, pentru că dragostea pentru bicicletă a fanilor italieni este fără dubii.

Ca întotdeauna, va fi o cursă cu multe culori și, bunăoară, albastrul este cel care va fi probabil cel mai puțin prezent, cu Damiano Caruso și Filippo Ganna încercând să reînvie gloria unei mișcări care a fost odată.

Toți ochii vor fi ațintiți, de asemenea, asupra lui Antonio Tiberi care, de partea sa, ar putea măcar să le ofere fanilor de acasă un motiv de bucurie.

Favoriții? Există doar unul singur

Este dificil să folosești varianta la plural a cuvântului atunci când vorbești de favoriți.

Există doar unul singur, pentru că doar un cataclism l-ar putea priva pe Tadej Pogacar de Trofeo Senza Fine, cel mai frumos dintre trofeele puse în joc nu doar în lumea ciclismului, ci și în sport în general.

Și astfel, oameni precum Geraint Thomas, învins anul trecut de Primoz Roglic cu doar câteva secunde, Romain Bardet, al doilea la ediția din acest an de la Liege, în spatele lui Pogi, Ben O'Connor, aflat în formă, și fostul câștigător Nairo Quintana, care se întoarce - de ce nu? - vor avea sarcina de a face cursa mai imprevizibilă.

O cursă care și-a pierdut o parte din identitate pentru că a decis să reducă kilometrii de munte și să-i mărească pe cei contra cronometru, care sunt aproape în totalitate pe teren plat.

Pe scurt, un Giro nu prea dur.

Poate că pentru Pogacar, convins că poate repeta isprava regretatului Marco Pantani, ultimul om care a reușit să obțină dubla Giro-Tour (în 1998), este mai bine așa.

Totuși, atunci când se vor contabiliza timpii la final, speranța este că ne vom înșela și ne vom cere scuze după ce am asistat la un mare spectacol.

Să vedem, așadar, ce ne așteaptă și, mai ales, în ce zile să vă țineți agenda liberă pentru a vă bucura de cele mai importante etape din Giro d'Italia 2024.

Prima săptămână

După ce, în prima etapă, se aduce un omagiu istoricei echipe de fotbal Grande Torino, dispărută într-un accident de avion în urmă cu 75 de ani, a doua zi este dedicată lui Pantani, care, pe urcarea spre Sanctuarul Oropa (nu întâmplător, numit Montagna Pantani în 2024), a revendicat una dintre revenirile sale de neuitat, în urmă cu 25 de ani.

Etapa nu este una dificilă: unsprezece kilometri de cățărare pe o pantă maximă de 13% și o altitudine de 733 de metri.

Dacă Pogacar ar vrea să își afirme dominația încă de la început, ar putea foarte bine să o facă.

Același lucru este valabil și pentru adversarii săi, care ar putea încerca să-l ia prin surprindere.

”Canibalul” a arătat însă de nenumărate ori că nu tolerează când un ciclist - cu excepția lui Jonas Vingegaard - își permite să pună propria bicicletă în fața sa, motiv pentru care furia sa, în cazul unui atac al rivalilor, ar putea fi și mai izbitoare.

Cert este că la primul contratimp programat vineri, 10 mai, între Foligno și Perugia, rivalii lui Pogi au avantajul de a nu fi nevoiți să-l provoace față în față, ci pe 40 de kilometri contra cronometru aproape toți fără dificultăți majore, cu excepția poate a jumătate de kilometru la 12% (cu vârfuri de 16%) pe care cicliștii îl vor urca la șase kilometri de sosire.

A doua zi, va veni primul adevărat test în urcare,unul dintre cele care, așa cum spune mereu îndreptățita zicală ciclistă, nu ne va spune atât cine va câștiga Giro, cât mai degrabă cine nu va câștiga.

Da, pentru că, în ciuda celor aproape patru mii de metri de diferență de altitudine, cățărările nu sunt foarte dure, motiv pentru care cei care vor fi în dificultate deja pe Gran Sasso nu vor putea privi cu mari ambiții spre Roma, unde cursa se va încheia pe 26 mai.

A doua săptămână

A doua săptămână începe cu prima din cele două zile de odihnă (a doua este programată pentru lunea următoare) și adevărul este că până sâmbătă 18 terenul este fertil pentru marile evadări și sprinturi.

Al doilea contratimp va fi organizat între Castiglione delle Stiviere și Desenzano sul Garda și, spre deosebire de primul, este complet plat: 31,2 kilometri în care Filippo Ganna ar putea să-și facă simțită puterea.

Din acest punct, însă, începe drumul - în sfârșit! - să urce pe bune și pentru trei etape consecutive, deși între ele a fost intercalată o zi de odihnă.

Duminică, 19 mai, urmează cea mai lungă etapă a ediției 2024 a cursei: 222 de kilometri cu o diferență de nivel monstruoasă de 5.400 de metri.

Aceasta va fi prima etapă montană alpină de pe Mortirolo care, deși va fi abordată dinspre Monno, are o pantă maximă respectabilă de 16%. Cu toate acestea, în lipsa unor surprize, va fi pe Passo di Foscagno când vârful clasei va începe să se miște.

A treia săptămână

Cei 202 kilometri de marți, 21 mai (4.350 de metri de diferență de nivel) ar fi durut cu siguranță mult mai mult fără ziua de odihnă. Același lucru ar fi fost valabil și dacă Cima Coppi (cel mai înalt vârf al turului), stabilit anul acesta pe Stelvio, nu ar fi fost inclus la 150 de kilometri buni de la sosire.

Și tocmai din acest motiv, cel mai probabil, pentru a revedea focurile de artificii va trebui să așteptăm până miercuri, 22 mai, când de la Selva di Val Gardena vor ajunge în Pasul Brocon, la capătul unei etape relativ scurte (159 de kilometri), dar explozive și foarte intense (4.200 de metri diferență de nivel).

Și dacă este adevărat că, oficial, câștigătorul Giro d'Italia 2024 va primi Trofeul Senza Fine duminică, 26 mai, la Roma, este la fel de adevărat că cei care mai au ceva de spus sau de dăruit vor trebui să o facă cu o zi înainte, pe pantele Monte Grappa, ai căror 18 kilometri (cu o pantă medie de 8% și vârfuri de 14%) vor fi abordați de două ori înainte de sosirea la Bassano, unde vom afla numele câștigătorului cursei.

Sau cel puțin acesta este planul organizatorilor care, totuși, ar putea fi dezamăgiți de un Tadej Pogaçar care, chiar și fără să forțeze mult, ar putea pecetlui afacerea cu multe zile mai devreme. Acestea fiind spuse, prezența sa este sinonimă cu spectacolul, chiar dacă întotdeauna contează același rider care ajunge primul la linia de sosire.